Gară pentru doi

În vara care a urmat liberării mele din armată am fost  la mare cu cortul, împreună cu Tavi și Noël. Era ca un fel de excursie de despărțire, căci eu urma să intru din toamnă în anul întâi la Politehnica din București, Tavi era deja  la ASE în  anul doi, iar Noël  rămăsese în sat, […]

Read More

Solenoidul

Ca o ultimă încercare de a mă atage spre o carieră muzicală, maică-mea  mi-a cumpărat o chitară  din cele făcute  la Reghin, la care nu se putea cânta decât ori folk, după ureche, ori  numai bolerouri și menuete clasice, după partitură.  Cum  nici voce și nici  ureche muzicală nu mă știu să fi avut vreodată, […]

Read More

Cine este Imortan Joe

În anii terminali ai liceului, asta însemnând pe când eram eu aproape de vârsta majoratului, frigurile nerăbdării puseseră stăpânire peste mine. Voiam să zbor din cuib, aproape că  dădeam din aripi, așa cum fac puii de șoim. Ieșeam noaptea în curte, trebuie să fi fost în luna mai a anului 1974, căci privighetorile se auzeau […]

Read More

Camera intimă

N-aș vrea să pozez acum în ipostaza vreunui sensibil și delicat poet, rănit în sentimentele gingașe   de grosolăniile și mârlăniile suferite în armată. Eram  un soldat timorat, e adevărat, dar în același timp un răzvrătit, un chiulangiu. Eram dintre cei care își țineau în buzunarul de la veston  un calendar, în care tăiau  în fiecare […]

Read More

Lecția de franceză

După terminarea liceului am făcut nouă luni de armată cu termen redus. Așa era pe vremea aceea, dacă mergeai la o facultate. Printr-o bizară  coincidență, comandantul  batalionului  la care am fost repartizat, maiorul Lupescu, s-a nimerit să fie  chiar fiul  profesorului meu de  franceză din  liceu. Moș Lupescu, tatăl maiorului, era un  popă ieșit la […]

Read More
Please wait...

Media

Keep in touch

Recent Posts

Gară pentru doi

Solenoidul

Cine este Imortan Joe

Sari la bara de unelte