Gară pentru doi

În vara care a urmat liberării mele din armată am fost  la mare cu cortul, împreună cu Tavi și Noël. Era ca un fel de excursie de despărțire, căci eu urma să intru din toamnă în anul întâi la Politehnica din București, Tavi era deja  la ASE în  anul doi, iar Noël  rămăsese în sat, […]

Solenoidul

Ca o ultimă încercare de a mă atage spre o carieră muzicală, maică-mea  mi-a cumpărat o chitară  din cele făcute  la Reghin, la care nu se putea cânta decât ori folk, după ureche, ori  numai bolerouri și menuete clasice, după partitură.  Cum  nici voce și nici  ureche muzicală nu mă știu să fi avut vreodată, […]

Cine este Imortan Joe

În anii terminali ai liceului, asta însemnând pe când eram eu aproape de vârsta majoratului, frigurile nerăbdării puseseră stăpânire peste mine. Voiam să zbor din cuib, aproape că  dădeam din aripi, așa cum fac puii de șoim. Ieșeam noaptea în curte, trebuie să fi fost în luna mai a anului 1974, căci privighetorile se auzeau […]

Camera intimă

N-aș vrea să pozez acum în ipostaza vreunui sensibil și delicat poet, rănit în sentimentele gingașe   de grosolăniile și mârlăniile suferite în armată. Eram  un soldat timorat, e adevărat, dar în același timp un răzvrătit, un chiulangiu. Eram dintre cei care își țineau în buzunarul de la veston  un calendar, în care tăiau  în fiecare […]

Lecția de franceză

După terminarea liceului am făcut nouă luni de armată cu termen redus. Așa era pe vremea aceea, dacă mergeai la o facultate. Printr-o bizară  coincidență, comandantul  batalionului  la care am fost repartizat, maiorul Lupescu, s-a nimerit să fie  chiar fiul  profesorului meu de  franceză din  liceu. Moș Lupescu, tatăl maiorului, era un  popă ieșit la […]

Cot la cot cu profu de fizică

 În comună se înființase, cu  vreo zece  ani în urmă, un liceu care atrăgea în fiecare an  profesori debutanți din județ, sau chiar din județele învecinate.    Cum naveta era foarte grea, cei  mai mulți  își luau  gazdă prin sat și până la urmă unii dintre ei chiar se stabileau definitiv aici.  Lângă mine  erau doi: […]

Casa bunicilor

Ar fi nedrept să spun  acum că Tavi era singurul responsabil pentru toate câte le-am făcut împreună cu el. Sigur, mintea lui era mereu cu un pas înainte, dar asta și deoarece era mai mare cu un an decât mine. Cât de diabolice erau invențiile lui și cât de stricat și de receptiv la rele […]

Cabaret des plaisirs

Astăzi, a vizita Parisul nu mai e ceva ieșit din comun, dar înainte de aderarea României la Uniunea Europeană era o chestie memorabilă. Mai ales când, pentru a obține viza, trebuia să stai o săptămână la coadă la ambasadă. În vara lui 1999, împreună cu unul dintre administratorii firmei la care lucram, să-i spunem Sergiu, […]

Ziua în care mi s-au dat papucii

Am fost un preșcolar înfofolit, timorat, bolnăvicios. Scump la vedere. Mă ascundeam în fusta mamei. Nu ieșeam din cuvântul ei.  Nu mă jucam cu copiii din sat, pe stradă. O singură dată n-am ascultat de ea și a fost cât pe ce să mă calce un camion. Era plin cu bușteni. Mă jucam cu Doru, […]

Jaful

Tavi săvârșea toate nebuniile lui cu  o fervoare, cu o sete de parcă era tot timpul într-o cursă contra cronometru, nu neapărat cu scopul de  a face rău, ci pentru  a profita la maximum de vârsta copilăriei.  Lucru pe care eu  nu-l înțelegeam, încă,  la vremea aceea. Se părea că  este într-o întrecere perpetuă  cu […]

Sari la bara de unelte