În turnul de beton armat, Bathanaric,
Sultanul ciorilor din Palmeral
Avu un vis: pe o tipsie de argint curat,
Prințesa Abbigail i-aduse un pocal
Cu vin de Alicante. Alături, într-un plic,
În dialectul catalan,
Trei rânduri scrijelite pe-o foaie de platan.
Trezit din somn,
Stăpânul grânelor din Castellon
Apasă iute pe buton
— Să vină Inaiah!
— Să vină Inaiah, repetă cameristul,
Și-ndată cerul nopții își tulbură tăria.
Un vuiet jalnic răsună-n Alcatraz
Iar marea-nvolburată-și dezveli gingia
Ocultelor adâncuri.
Când vântul își mai potoli urgia,
În fâlfâit de aripi, pe pervaz,
Un corb bătrân ateriză.
Pe gheara-i stângă, un inel de bronz
Luci. Pe el, un text păgân,
Săpat în alfabet elfin
Scriptura neamului corvin.
Bathanaric se înclină.
— Mărite bonz,
Al buchilor maestru și jupân,
Citește-mi astă filă de arțar
Ce-aduse vântul pe colină
Și te-oi plăti c-un creițar.
Jupânul Inaniah din nara stângă-și
Scoase-un viermișor
Cu gheara. Citi încet solomonia:
„Când Abbigail, prințesa cea plăpândă
Intra-va la tine-n foișor,
E semn că vremea-i gata”.
Dintr-o cutie de metal
Bathanaric luă o cretă
Și pe asfaltul ud din Palmeral,
Pe care-l șterse cu-n burete,
O lege nouă decretă:
De astăzi, vin nu va mai bea
Cel ce va scrie pe perete
Deșertăciuni sau pana mea
Și nu-i corect gramatical.