Azi, la sală, a fost antrenorul politicos. E un tip pe feng-shui și pe zen, foarte plăcut la vorbă, deși e un pachet de mușchi.
Toată viața am mâncat ce am vrut și cât am vrut, fără nicio socoteală. Am trăit cu impresia (falsă) că pâinea și fasolea uscată sunt vegetale și deci nu contează la balanța energetică. Am ținut ani de zile posturile Paștelui și ale Crăciunului, integral, în nădejdea că voi da jos burta acumulată în vreme de frupt, de la grătare și bere. Ba, am ținut și toate miercurile și vinerile de peste an. Pâine albă, pâine neagră, pâine cu semințe, pâine intermediară. Cumpărată sau făcută în casă. Biscuiți, covrigi, cornuri, chifle, pufuleți, alune prăjite cu sare. Fasole, linte, mazăre. Pateuri de soia. Vegetale, nu? Mâncam până nu mai simțeam foamea. Nu exista să stau nesătul.
Burta creștea. Acum înțeleg de unde vine expresia „burtă de popă”. De la atâția colaci,
prescuri și parastase. Pentru că n-are cine să le mănânce.
Poză din iulie 2020. Cred că am editat-o, ca să nu se vadă burta.
Stai, am promis poze nud. Pentru asta, e nevoie de un abonament premium. Sau de un comentariu aici, plus un like și share pe facebook.
Am și poze cu burtă de anul trecut. Bine, cred că aici e suptă la maxim.
M-am hotărât brusc să slăbesc, vinerea trecută.
Luni mi-am cumpărat un grătar nou, mai mare. Marți mi-am cumpărat un satâr, am dat o căruță de bani pe el, dar îmi doream ceva cu care să tai capul la pește.
Miercuri mi-am cumpărat un blender vertical și un set de linguri XXL.
Totul era pregătit pentru ca eu să încep, de a doua zi, să mănânc mai bine și mai mult.
Joi m-am urcat, din curiozitate, pe cântarul de la sală. Cântarul e un obiect pe care l-am ocolit, cu un sentiment inavuabil de persecuție, de douăzeci de ani încoace. Din ziua în care un morar, cu ochiul format, la care mă dusesem să cumpăr un sac de făină, mi-a zis, cântărindu-mă din privire, că am 90 de kile. „Urcă-te pe basculă, mi-a spus după aceea, ca să o verificăm”. Și, într-adevăr, 90 de kile aveam.
După aceea, am evitat cântarul. Când am terminat liceul, aveam 72 de kile, la 180 cm. Până pe la 35 – 40 de ani nu am sărit niciodată peste 80 de kile. Motivul pentru care am pus pe mine, la începutul anilor 2000, 10 kilograme, este brusca, neașteptata și nesperata schimbare a condiției mele locative. Am trecut de la apartament la casă cu curte. Și la posibilitea realizării visului de aur, dar nu al omenirii, ci numai al meu: să am un grătar aproape.
Dar, să nu anticipez. Cert e, că joia trecută mi-am luat inima în dinți, mi-am scos mănușile de fitness din mâini și m-am urcat pe cântar. 96 de kile.
Și de a doua zi mi-am propus să fac o nouă schimbare în viața mea. Cum am luat cunoștință cu kilocaloria, cu orezul sălbatic, cu iaurtul degresat și cu brânza slabă de vacă, în postarea vitoare. Și, tot atunci, promisele poze nud.
Motivațional! 😉
Vreau pozele nud, să le punem pe coperta viitoarei tale cărți de coaching ”Cum am slăbit și-am rămas și fericit!”
😀
Fain, mi-a placut ce ai scris aici, mai ales ca si eu fac exact asta de la sfirsitul lui august.
Nu stiu cit aveam in august dar la un moment dat in ultimul an am avut 91.5. Azi am 82 kg. Ma cintaresc aproape zilnic. E important sa te cintaresti. Cel mai important este sa „experimentezi” foamea, sa dormi macar o zi la doua saptamini cu senzatia ca ti-e un pic foame. Painea inlocuita cu mamaliga, absolut nici un suc, mai ales alea naturale de fructe care crezi ca sint bune (tona de zahar). Singura bautura ar trebui sa fie apa (eu beau si vin cind scriu, deci des). Aboslut nici un desert. Fructe, cu masura. Legume cit cuprinde. Peste la fel. Carne de porc spre zero. In farfurie, carnea trebuie sa fie jumatate de palma, restul, salata, mamaliga, humus etc.
Poate o sa postez niste poze, vorba ta, nud 🙂
Exact la fel fac și eu. Cu deosebirea ca eu am plecat de la 96 si acum sunt la 87, dar tinta mea e 80. Am scris despre asta pe Facebook și m-am ales cu o săpuneală de la o duduie care mi-a spus ca ce fac eu e periculos pt organism și ca o sa vad eu ce o sa patesc peste o lună. Exact ca antivaccinistii, care cauta sa bage frica în oameni ca peste 5 ani o sa vadă ei ce o sa li se întâmple de la vaccin.