Jurnal de slăbit (cu poze nud)

Azi, la sală, a fost antrenorul politicos. E un tip pe feng-shui și pe zen, foarte plăcut la vorbă, deși e un pachet de mușchi.

Toată viața am mâncat ce am vrut și cât am vrut, fără nicio socoteală. Am trăit cu impresia (falsă) că pâinea și fasolea uscată sunt vegetale și deci nu contează la balanța energetică. Am ținut ani de zile posturile Paștelui și ale Crăciunului, integral, în nădejdea că voi da jos burta acumulată în vreme de frupt, de la grătare și bere. Ba, am ținut și toate miercurile și vinerile de peste an. Pâine albă, pâine neagră, pâine cu semințe, pâine intermediară. Cumpărată sau făcută în casă. Biscuiți, covrigi, cornuri, chifle, pufuleți, alune prăjite cu sare. Fasole, linte, mazăre. Pateuri de soia. Vegetale, nu? Mâncam până nu mai simțeam foamea. Nu exista să stau flămând.

Burta creștea. Acum înțeleg de unde vine expresia „burtă de popă”. De la atâția colaci,

prescuri și parastase. Pentru că n-are cine să le mănânce.

Poză din iulie 2020. Cred că am editat-o, ca să nu se vadă burta.

Stai, am promis poze nud. Pentru asta, e nevoie de un abonament premium. Sau de un comentariu aici, plus un like și share pe facebook.

Am și poze cu burtă de anul trecut. Bine, cred că aici e suptă la maxim.

Luni mi-am cumpărat un grătar nou, mai mare. Marți mi-am cumpărat un satâr, am dat o căruță de bani pe el, dar îmi doream ceva cu care să tai capul la pește. Miercuri mi-am cumpărat un blender vertical și un set de linguri XXL.

Totul era pregătit pentru ca eu să încep, de a doua zi, să mănânc mai bine și mai mult.

Joi m-am urcat, din curiozitate, pe cântarul de la sală. Cântarul e un obiect pe care l-am ocolit, cu un sentiment inavuabil de persecuție, de douăzeci de ani încoace. Din ziua în care un morar, cu ochiul format, la care mă dusesem să cumpăr un sac de făină, mi-a zis, cântărindu-mă din privire, că am 90 de kile. „Urcă-te pe basculă, mi-a spus după aceea, ca să o verificăm”. Și, într-adevăr, cântarul lui era bun. Nouăzeci  de kile aveam.

Când am terminat liceul, aveam 72 de kile, la 180 cm. Până pe la 35 – 40 de ani nu am sărit niciodată peste 80 de kile. După aceea, am evitat cântarul. Motivul pentru care am pus pe mine, la începutul anilor 2000, 10 kilograme, este brusca, neașteptata și nesperata schimbare a condiției mele locative. Am trecut de la apartament la casă cu curte. Și la posibilitea realizării visului de aur, dar nu al omenirii, ci numai al meu: să am un grătar aproape.

Dar, să nu anticipez. Cert e, că joia trecută, la sală, mi-am luat inima în dinți, mi-am scos mănușile de fitness din mâini și m-am urcat pe cântar. Nouăzeci și șase de kile.

A doua zi, vineri, m-am hotărât brusc să slăbesc.

Am început prin a căuta pe Google „vreau să slăbesc”. Am intrat pe prima pagină, în care o dieteticiană spunea că singura metodă acceptabilă de slăbit este mâncarea puțină și săritul peste mese.  Exact asta îmi închipuiam  și eu. Dar ce înseamnă „mâncare puțină”? Tipa dădea exemple de diete: de luni și până duminică, la ea  alternau orezul sălbatic, iaurtul degresat, peștele la grătar și brânza slabă de vacă. Exclus: zahărul, pâinea albă, smântâna, untul, ceafa de porc, prăjelile în ulei, alunele. Și lista era mult mai lungă. Cuvintele cheie erau kilocaloria și gramul.

Mi-am instalat pe telefon aplicația Eat&Track, mi-am cumpărat un cântar smart și un cântar de bucătărie. Cu aplicația îmi făceam meniuri și îmi număram kilocaloriile consumate peste zi. Mi-am impus să slăbesc zece kilograme într-o lună. Mâncam dimineața o cutiuță de brânză cottage 3%, la prânz o jumătate de antricot de vită tras la tigaie fără ulei, seara un iaurțel 3%. În prima săptămână am dat jos cinci kile.

Peste trei luni, ajunsesem de la 96 la 80 de kilograme. Pentru că toate hainele fluturau pe mine, a trebuit să-mi cumpăr altele.  Pantaloni mărimea 36 (de la 42) și tricouri mărimea M (de la XL).

Până la promisele poze nud, iată o poză recentă îmbrăcat. Știu, arătam mai bine gras. Dar nu-mi mai puteam tăia unghiile de la picioare.

 

6 thoughts on “Jurnal de slăbit (cu poze nud)

  1. Fain, mi-a placut ce ai scris aici, mai ales ca si eu fac exact asta de la sfirsitul lui august.
    Nu stiu cit aveam in august dar la un moment dat in ultimul an am avut 91.5. Azi am 82 kg. Ma cintaresc aproape zilnic. E important sa te cintaresti. Cel mai important este sa „experimentezi” foamea, sa dormi macar o zi la doua saptamini cu senzatia ca ti-e un pic foame. Painea inlocuita cu mamaliga, absolut nici un suc, mai ales alea naturale de fructe care crezi ca sint bune (tona de zahar). Singura bautura ar trebui sa fie apa (eu beau si vin cind scriu, deci des). Aboslut nici un desert. Fructe, cu masura. Legume cit cuprinde. Peste la fel. Carne de porc spre zero. In farfurie, carnea trebuie sa fie jumatate de palma, restul, salata, mamaliga, humus etc.
    Poate o sa postez niste poze, vorba ta, nud 🙂

    1. Exact la fel fac și eu. Cu deosebirea ca eu am plecat de la 96 si acum sunt la 87, dar tinta mea e 80. Am scris despre asta pe Facebook și m-am ales cu o săpuneală de la o duduie care mi-a spus ca ce fac eu e periculos pt organism și ca o sa vad eu ce o sa patesc peste o lună. Exact ca antivaccinistii, care cauta sa bage frica în oameni ca peste 5 ani o sa vadă ei ce o sa li se întâmple de la vaccin.

  2. Să pornim de la cântar. Am al patrulea cântar cu același nărav: dacă-mi arată luni 61,5 kg, toată săptămâna arată la fel. Enorm! Iau în mână 1 kg de zahăr, tot 61,5 kg îmi arată. Iau trei litri de apă – la fel. Schimb bateria cântarului – același rezultat. Din start n-am nici o șansă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte